Cetățile necunoscute ale dacilor de pe Valea Sibișelului. Ce spun istoricii, de ce nu au fost cercetate

Fostul regat al dacilor și-a avut centrul în județul Hunedoara de astăzi, în zona Munților Orăștie. Aici se găsesc cele mai importante cetăți dacice, inclusiv fosta capitală, Sarmizegetusa Regia. Dar, tot aici, însă pe Valea Sibișelului, în masivul Șureanu, ascunse de pădurile ce par nesfârșite, există încă ruine de fortărețe de pe vremea strămoșilor noștri ce nu au fost cercetare decât ocazional, alături de cele medievale din aceeași zonă.

Cetățile necunoscute ale dacilor de pe Valea Sibișelului

Județul Hunedoara se poate mândri că a fost centrul regatului dacilor, pe teritoriul său fiind amplasate cele mai importante cetăți ale acestora, precum și capitala, Sarmizegetusa Regia.

Arheologii au descoperit o bună parte din construcțiile strămoșilor noștri ce au supraviețuit până la noi, peste două milenii, dar altele au rămas puțin cercetate, fiind „înghițite” de miile de hectare de pădure de pe Valea Sibișelului din Hunedoara, din Munții Șureanu. Tot aici, există și alte ruine, dar din epoca medievală, la fel de ocazional analizate.

Sibișelul nou (Baia), Sibișelul Vechi și Cucuiș, sate aflate la 10 – 15 kilometri de Orăștie, au fost înființate din vremea sașilor (secolele XII – XIII), iar aproape întreaga lor existență și-au legat-o de exploatarea bogățiilor pădurilor. Vetrele lor au fost locuite însă din vremea dacilor, de la care au rămas numeroase construcții, scrie adevarul.ro.

Și medievalii și-au lăsat amprenta pe dealurile printre care râul Sibișel coboară spre valea Grădiștii (Orăștiei) și a Mureșului. Au ridicat cetăți de refugiu pentru micile comunități care locuiau la poalele munților, însă timpul a dus la ruinarea lor, iar pădurea le-a acoperit în totalitate.

Datorită pădurilor și a zăcămintelor metalice descoperite aici, pe valea Sibișelului (video) au fost înființate la începutul secolului al XIX-lea câteva mine de fier și o topitorie. Locurile lor sunt și ele acoperite de păduri dese și greu accesibile din cauza pantelor abrupte.

„Unele vechi intrări în fostele mine ale Sibișelului, în băi – așa cum li se spunea – mai pot fi văzute și se spune că galeriile lor treceau pe sub munte și ieșeau în Sibișelul vechi și la Cucuiș. Unii cred însă că tunelurile ajungeau până la Sarmizegetusa Regia”, povestește un localnic, potrivit sursei citate.

Ce spun istoricii, de ce nu au fost cercetate

În secolul al XX-lea, ținutul de la poalele Munților Șureanu, cunoscut pentru marile sale întinderi de pădure, a devenit tot mai căutat de turiști, fiind considerat o zonă benefică pentru sănătate. Ei ai mai fost atrași și de plantațiile de nuci, o tradiție a zonei, dar și de râul plin de păstrăvi.

Însă, adesea, interesul călătorilor îl stârneau numeroasele ruine vizibile pe dealuri. Aproape fiecare coamă din jurul satelor păstra vestigii ale unor așezări dacice peste care pădurile și murii au crescut și le-au acoperit complet.

De-a lungul timpului, unii arheologi le-au vizitat și au căutat să le afle secretele, însă zona Sibișelului se află „la periferia” ținutului cetăților dacilor, mult mai popular și mai ofertant ca resurse istorice.

Pe Dealul Golu, arheologii au observat ruinele unei fortificații dacice puternice, înconjurate de un val de pământ, și un șanț de apărare, iar în locurile apropiate, numite Muchea Cetății, Bocșitură, Gruieț, Dealul Suciului, Poiana Stânii și Glăjărie, au găsit alte situri dacice năruite odată cu invazia romană de la începutul secolului al II-lea.

„Cea mai importantă dintre aşezări era cea de pe Dealul Golu şi de pe terasele ce se află pe pantele dealului. Aşezările, mai apropiate sau mai îndepărtate de Golu, nefortificate, bănuim că erau strîns legate de această cetate, ce le servea, eventual, şi ca loc de refugiu în caz de pericol”, informa arheologul Eugen Iaroslavschi, în 1977.

Ceramica descoperită în așezările dacice și tipurile de vase descoperite erau specifice perioadei clasice a civilizației dacice, între secolele I î. Hr. și I d. Hr.

„Deşi ceva mai îndepărtate faţă de Sarmizegetusa Regia, credem că şi acestea fac parte din cadrul aceluiaşi mare complex de locuire cu caracter civil, militar şi religios ce a dăinuit pe aceste locuri pînă la cucerirea romană”, mai scria Iaroslavschi.

Alături de așezările dacice, pe valea Sibișelului și peste deal, la Cucuiș, au rămas și ruinele a două cetăți medievale, la fel de puțin cercetate de oameni de știință.

„Asemenea fortificaţii au fost ridicate în general de comunităţile libere, care profitând de starea de anarhie de după 1241 şi de criza regalităţii maghiare de la finele secolului al XIII-lea, construiesc cetăţi de refugiu din piatră, cu numeroase trăsături comune: aşezare pe culmi sau creste; forma adaptată terenului; dimensiuni relativ mari; lipsa donjonului; turnul de poartă interior sau încălecând curtina”, scria arheologul Mihai Căstăian, într-un studiu despre cele două așezări.

Cetatea medievală de pe dealul Bord, care veghea asupra satelor de pe Valea Sibișelului din Hunedoara, devenise până la mijlocul secolului trecut o atracție turistică a ținutului.

Unii cercetători o prezentau ca fiind zidită de cavalerii teutoni ori ar fi fost o fortăreață ridicată în vremea romanilor, ca turn de veghe și loc unde se aprindeau focuri care anunțau primejdia.

„Populația numește locul acestea La Cetate, spunând că ea a fost făcută de urieși. Aici se vede ruina vechii fortărețe, un zid mare ruinat, dar încă puternic.

Zidul este făcut din var și piatră de munte așa de trainic încât cu greu poți desprinde o bucată. Cu câteva zeci de ani în urmă se putea găsi aici și o boltitură, unde a fost poarta”, o descria cercetătorul Eugeniu Munteanu, în anii ’30.

În prezent, cei care vor să viziteze cetatea medievală de pe Bord au de înfruntat mai multe riscuri. Poteca spre ruine este blocată de tufele de mure și de arbori, iar urșii mișună în voie în aceste locuri, mai precizează aceeași sursă.